Bancherul – "țap ispășitor" de-a lungul istoriei
Activitatea bancarÄ Èi profesia de bancher, deÈi vitale pentru funcÈionarea Èi dezvoltarea oricÄrei economii Èi presupunând competenÈÄ, spirit înclinat spre prudenÈÄ Èi economisire Èi ÈinutÄ moralÄ, au fost adesea dispreÈuite Èi chiar hulite de-a lungul istoriei.
Trebuie sÄ Ã®ncepem prin a remarca faptul cÄ, spre deosebire de situaÈia din epoca modernÄ, în zorii istorici ai instituÈiilor de credit, bancherii nu fÄceau parte întotdeauna din clasele sociale superioare.
De exemplu, în Grecia anticÄ, mulÈi bancheri fÄceau parte din clasa inferioarÄ a metecilor, fiind practic emigranÈi care aveau doar statut de rezidenÈi, nu Èi de cetÄÈeni. MulÈi erau, de asemenea, foÈti sclavi eliberaÈi.
Ãn jurul anului 394 înainte de Christos, cel mai important bancher al Atenei era Pasion, un fost sclav, pe care stÄpânii sÄi îl eliberaserÄ, iar ulterior îi lÄsaserÄ moÈtenire business-ul bancar. Pasion a fÄcut acelaÈi lucru Èi a transmis prin moÈtenire banca sa sclavului sÄu Phormio, eliberându-l totodatÄ.
Germeni ai istoriei ulterioare de dispreÈ Èi blam pentru profesia bancarÄ apar în Noul Testament.
Este binecunoscut momentul alungÄrii din Templu din Evanghelia dupÄ Matei: âIsus a intrat în Templu Èi i-a scos afarÄ pe toÈi cei ce vindeau Èi cumpÄrau în Templu. A rÄsturnat mesele schimbÄtorilor de bani Èi scaunele celor ce vindeau porumbei Èi le-a zis: âEste scris: «Casa Mea va fi numitÄ o casÄ de rugaciune», dar voi aÈi fÄcut din ea o peÈterÄ de tâlhari!â.
Ulterior, au existat destule momente în istoria creÈtinÄ când bisericile Èi clerul au pus implicit anatema pe activitatea bancarÄ, condamnând practica acordÄrii de împrumuturi cu dobândÄ Èi chiar interzicând-o explicit în unele perioade. Justificarea dogmaticÄ a interzicerii canonice a dobânzii în Evul Mediu, elaboratÄ de cÄtre scolastici, a fost un fragment din Evanghelia dupÄ Luca, în care Isus spune: âSi dacÄ daÈi cu împrumut acelora de la care nÄdÄjduiÈi sÄ daÈi înapoi, ce rÄsplatÄ vi se cuvine? (...) Voi însÄ iubiÈi pe vrÄjmaÈii voÈtri, faceÈi bine Èi daÈi cu împrumut fÄrÄ sÄ nÄdÄjduiÈi ceva în schimbâ.
Unul dintre cele notorii exemple istorice de persecuÈie bancherilor constituie momentul distrugerii ordinului Cavalerilor Templieri de cÄtre regele Filip cel Frumos FranÈei. Având datorii râvnind la averile acumulate de templieri, regele desfiinÈat interzis ordinul,-executat pe liderii -prigonit pe cavaleri, dintre principalele acuzaÈii care li-adus fiind tocmai aceea de cÄmÄtÄrie.
De multe ori istorie, aversiunea de bancheri de activitatea -asociat strâns cu antisemitismul. Acest lucru se direct de interdicÈia dobânzii din . Ãntrucât nu erau creÈtini, iar religia nu le interzicea , foarte dintre bancheri erau evrei, transmiÈându- businessul familie, prin moÈtenire, din generaÈie generaÈie.
Antisemitismul se asociazÄ la confuzie cu aversiunea de activitatea de teatru "NeguÈÄtorul din VeneÈia" lui William Shakespeare. este aproape explicit acordarea de împrumuturi cu , neguÈÄtorul evreu Shylock fiind prezentat fiind invidios resentimentar de bogatul nobil Bassanio, care, din vanitate, împrumuturi fÄrÄ , astfel, forÈeazÄ pe Shylock perceapÄ dobânzi mici.
Asocierea cu aversiunea faÈÄ de bancheri este prezentÄ Ã®n toate marile izbucniri antisemite, inclusiv în actele regimului nazist din Germania. Pentru Hitler Èi mulÈi adepÈi ai sÄi, bancherii evrei se fÄceau vinovaÈi, printre altele, de semnarea armistiÈiului din 1918 Èi de întemeierea Republicii de la Weimar, prin "lÄcomia" cu care au urmÄrit restituirea creditelor acordate statului german.
DacÄ ar fi sÄ rezumÄm motivaÈiile aversiunii istorice faÈÄ de bancheri, cea mai importantÄ ar fi ideea potrivit cÄreia bancherul este proprietarul importantelor resurse financiare pe care le administreazÄ.
Fals: dincolo de capitalul propriu al acÈionarilor, o bancÄ acorda împrumuturi în primul rând din depozitele constituite de clienÈii sÄi, având datoria de a le restitui acestora întocmai Èi la timp fondurile depozitate, plus dobândÄ convenitÄ prin contract. Bancherul este privit cÄ o persoanÄ bogatÄ Èi avara, care dispune de extrem de mulÈi bani, dar refuzÄ sÄ-i punÄ la dispoziÈia celor aflaÈi în nevoie la costuri minime sau zero.
ÃncÄ o data fals: o banca are obligaÈii în primul rând faÈÄ de clienÈii cu depozite Èi, în consecinÈÄ, nu poate risca sÄ ajungÄ Ã®n imposibilitatea de a la restitui acestora banii practicând dobânzi prea mici, necorelate cu riscurile asumate.
Activitatea bancară și profesia de bancher, deși vitale pentru funcționarea și dezvoltarea oricărei economii și presupunând competență, spirit înclinat spre prudență și economisire și ținută morală, au fost adesea disprețuite și chiar hulite de-a lungul istoriei.
Trebuie să începem prin a remarca faptul că, spre deosebire de situația din epoca modernă, în zorii istorici ai instituțiilor de credit, bancherii nu făceau parte întotdeauna din clasele sociale superioare.
De exemplu, în Grecia antică, mulți bancheri făceau parte din clasa inferioară a metecilor, fiind practic emigranți care aveau doar statut de rezidenți, nu și de cetățeni. Mulți erau, de asemenea, foști sclavi eliberați.
În jurul anului 394 înainte de Christos, cel mai important bancher al Atenei era Pasion, un fost sclav, pe care stăpânii săi îl eliberaseră, iar ulterior îi lăsaseră moștenire business-ul bancar. Pasion a făcut același lucru și a transmis prin moștenire banca sa sclavului său Phormio, eliberându-l totodată.
Germeni ai istoriei ulterioare de dispreț și blam pentru profesia bancară apar în Noul Testament.
Este binecunoscut momentul alungării din Templu din Evanghelia după Matei: „Isus a intrat în Templu și i-a scos afară pe toți cei ce vindeau și cumpărau în Templu. A răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei și le-a zis: „Este scris: «Casa Mea va fi numită o casă de rugaciune», dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari!“.
Ulterior, au existat destule momente în istoria creștină când bisericile și clerul au pus implicit anatema pe activitatea bancară, condamnând practica acordării de împrumuturi cu dobândă și chiar interzicând-o explicit în unele perioade. Justificarea dogmatică a interzicerii canonice a dobânzii în Evul Mediu, elaborată de către scolastici, a fost un fragment din Evanghelia după Luca, în care Isus spune: „Si dacă dați cu împrumut acelora de la care nădăjduiți să dați înapoi, ce răsplată vi se cuvine? (...) Voi însă iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine și dați cu împrumut fără să nădăjduiți ceva în schimb“.
Unul dintre cele notorii exemple istorice de persecuție bancherilor constituie momentul distrugerii ordinului Cavalerilor Templieri de către regele Filip cel Frumos Franței. Având datorii râvnind la averile acumulate de templieri, regele desființat interzis ordinul,-executat pe liderii -prigonit pe cavaleri, dintre principalele acuzații care li-adus fiind tocmai aceea de cămătărie.
De multe ori istorie, aversiunea de bancheri de activitatea -asociat strâns cu antisemitismul. Acest lucru se direct de interdicția dobânzii din . Întrucât nu erau creștini, iar religia nu le interzicea , foarte dintre bancheri erau evrei, transmițându- businessul familie, prin moștenire, din generație generație.
Antisemitismul se asociază la confuzie cu aversiunea de activitatea de teatru "Neguțătorul din Veneția" lui William Shakespeare. este aproape explicit acordarea de împrumuturi cu , neguțătorul evreu Shylock fiind prezentat fiind invidios resentimentar de bogatul nobil Bassanio, care, din vanitate, împrumuturi fără , astfel, forțează pe Shylock perceapă dobânzi mici.
Asocierea cu aversiunea față de bancheri este prezentă în toate marile izbucniri antisemite, inclusiv în actele regimului nazist din Germania. Pentru Hitler și mulți adepți ai săi, bancherii evrei se făceau vinovați, printre altele, de semnarea armistițiului din 1918 și de întemeierea Republicii de la Weimar, prin "lăcomia" cu care au urmărit restituirea creditelor acordate statului german.
Dacă ar fi să rezumăm motivațiile aversiunii istorice față de bancheri, cea mai importantă ar fi ideea potrivit căreia bancherul este proprietarul importantelor resurse financiare pe care le administrează.
Fals: dincolo de capitalul propriu al acționarilor, o bancă acorda împrumuturi în primul rând din depozitele constituite de clienții săi, având datoria de a le restitui acestora întocmai și la timp fondurile depozitate, plus dobândă convenită prin contract. Bancherul este privit că o persoană bogată și avara, care dispune de extrem de mulți bani, dar refuză să-i pună la dispoziția celor aflați în nevoie la costuri minime sau zero.
Încă o data fals: o banca are obligații în primul rând față de clienții cu depozite și, în consecință, nu poate risca să ajungă în imposibilitatea de a la restitui acestora banii practicând dobânzi prea mici, necorelate cu riscurile asumate.