Când au apărut primele bănci în istorie?
Bancile si sistemul bancar nu sunt catusi de putin o inovatie recenta a modernitatii. Practic, activitatea bancara, institutiile specializate in economisire si creditare, sunt la fel de vechi precum insasi economia.
Bancile au inceput sa apara odata cu debutul utilizarii banilor ca mijloc de schimb in cadrul tranzactiilor comerciale cu bunuri si marfuri.
Primele atestari documentare cu privire la activitatea bancara provin din regiunea asiatica a Mesopotamiei si apartin culturii sumeriene, una dintre cele mai veche civilizatii cunoscute.
Istoricii si arheologii dateaza vechimea primelor institutii cu activitate similara cu cea bancara cu aproximativ 20 de secole inainte de Hristos. In acea perioada, functia monetara era jucata de anumite marfuri, cum ar fi cerealele sau argintul.
Primele institutii de depozitare si credit al acestor marfuri cu valoare monetara, respectiv cu putere de schimb, au fost templele, cum ar fi templul babilonian al zeului-soare Samas din Sippar, considerat de multi istorici a fi fost prima banca din lume.
Templele au fost alese drept "sedii" ale primelor institutii bancare din lume intrucat beneficiau de o dubla protectie. Pe de o parte, data fiind importanta lor pentru organizarea politica, sociala si culturala a epocii, erau pazite in permanenta de trupe inarmate.
Pe de alta parte, erau considerate spatii sacre, beneficiind de protectie divina. Acest din urma aspect era de natura sa cultive si sa intareasca si increderea potentialilor clienti in cinstea si corectitudinea operatiunilor efectuate de banca.
Primele operatiuni bancare erau extrem de simple in comparatie cu complexitatea activitatii bancare din epoca moderna, dar nu mai putin importante pentru bunul mers al activitatilor economice din epoca si pentru gestionarea resurselor financiare ale indivizilor, institutiilor si autoritatilor politice.
Principala activitate a bancilor in acea perioada era preluarea de depozite de la clienti, indiferent de moneda-marfa in care erau constituite acestea. Depozitele erau de doua feluri. Pe de o parte, era vorba despre cele constituite doar pentru pastrarea in siguranta a marfurilor respective si pentru care depozitarul platea un comision bancii. Pe de alta parte, existau si depozite purtatoare de dobanda si care puteau fi utilizate de banca la acordarea de imprumuturi.
Bancile si sistemul bancar nu sunt catusi de putin o inovatie recenta a modernitatii. Practic, activitatea bancara, institutiile specializate in economisire si creditare, sunt la fel de vechi precum insasi economia.
Bancile au inceput sa apara odata cu debutul utilizarii banilor ca mijloc de schimb in cadrul tranzactiilor comerciale cu bunuri si marfuri.
Primele atestari documentare cu privire la activitatea bancara provin din regiunea asiatica a Mesopotamiei si apartin culturii sumeriene, una dintre cele mai veche civilizatii cunoscute.
Istoricii si arheologii dateaza vechimea primelor institutii cu activitate similara cu cea bancara cu aproximativ 20 de secole inainte de Hristos. In acea perioada, functia monetara era jucata de anumite marfuri, cum ar fi cerealele sau argintul.
Primele institutii de depozitare si credit al acestor marfuri cu valoare monetara, respectiv cu putere de schimb, au fost templele, cum ar fi templul babilonian al zeului-soare Samas din Sippar, considerat de multi istorici a fi fost prima banca din lume.
Templele au fost alese drept "sedii" ale primelor institutii bancare din lume intrucat beneficiau de o dubla protectie. Pe de o parte, data fiind importanta lor pentru organizarea politica, sociala si culturala a epocii, erau pazite in permanenta de trupe inarmate.
Pe de alta parte, erau considerate spatii sacre, beneficiind de protectie divina. Acest din urma aspect era de natura sa cultive si sa intareasca si increderea potentialilor clienti in cinstea si corectitudinea operatiunilor efectuate de banca.
Primele operatiuni bancare erau extrem de simple in comparatie cu complexitatea activitatii bancare din epoca moderna, dar nu mai putin importante pentru bunul mers al activitatilor economice din epoca si pentru gestionarea resurselor financiare ale indivizilor, institutiilor si autoritatilor politice.
Principala activitate a bancilor in acea perioada era preluarea de depozite de la clienti, indiferent de moneda-marfa in care erau constituite acestea. Depozitele erau de doua feluri. Pe de o parte, era vorba despre cele constituite doar pentru pastrarea in siguranta a marfurilor respective si pentru care depozitarul platea un comision bancii. Pe de alta parte, existau si depozite purtatoare de dobanda si care puteau fi utilizate de banca la acordarea de imprumuturi.