Economia contemporană: nimic fără bănci (II)

Criza care a început pe la sfârşitul lui 2008 şi nu s-a sfârşit nici acum a accentuat, în rândurile publicului larg, unele prejudecăţi negative la adresa băncilor.

Astfel încât, de la a critica justificat unele aspecte negative atât din activitatea ca atare a băncilor, cât şi din cea a instituţiilor de reglementare şi supraveghere a lor, s-a ajuns la a se pune exclusiv în cârca sistemului bancar toate relele recesiunii, precum şi dificultatea de a ieşi din ea.

Printre altele, s-a repetat până la saţietate că bancherii iţi dau umbrela când e soare şi ţi-o iau înapoi când plouă (dau împrumuturi cu uşurinţa când economia creşte şi înăspresc condiţiile de creditare când vine criza, agravând-o) şi că băncile pun costurile creditelor neperformante, acordate rău-platnicilor, în sarcina debitorilor disciplinaţi.

Că din cauza dobânzilor scăzute şi a comisioanelor nici nu mai merită să economiseşti prin depozite bancare. Ca să nu mai vorbim de clauze ascunse sau de-a dreptul abuzive din contractele de creditare.

Nu încape îndoiala că e destulă curăţenie de făcut în ograda băncilor. Problema este că, din păcate, se uită că, fără bănci, nu ar exista economia modernă.

Poate ar fi cazul să ne amintim cât de mult înseamnă sistemul bancar pentru economie şi pentru fiecare dintre noi şi să realizăm că, dincolo de hibele sistemului, pur şi simplu nu se poate fără bănci şi e foarte bine că e aşa.

Marele serviciu pe care băncile îl fac economiei este acela că direcţionează resursele financiare de la cei care vor să economisească şi deţin lichidităţi către cei care au nevoie de bani, fie pentru consum, fie pentru investiţii.

Fiecare dintre noi, în decursul vieţii, ajunge să se afle în ambele posturi menţionate mai sus, de a constitui depozite şi de lua credite. În absenţa acestui serviciu esenţial de intermediere prestat de sistemul bancar, toţi, fie firme, fie persoane fizice, am fi condamnaţi la stagnare.

În al doilea rând, băncile ne uşurează imens viaţa având grijă de banii noştri şi facilitându-ne îndeplinirea obligaţiilor financiare de zi cu zi.

Salariile, pensiile şi alte tipuri de venituri ni le încasăm pe card, ceea ce ne scuteşte de riscurile, disconfortul şi neplăcerile necesităţii de a ne deplasa şi de a transporta numerar în cantităţi mari.

Pentru a efectua orice tip de plăţi, inclusiv facturi curente la utilităţi, precum taxe şi impozite, putem face transferuri bancare, din contul nostru în cele ale deţinătorilor.

Dacă ne confruntăm cu o mică criză temporară de lichidităţi şi avem nevoie rapid de bani, putem solicita băncilor, destul de repede şi în condiţii relaxate, un descoperit de cont.

Progresul tehnologic, care e departe de a se fi oprit, face ca toate aceste servicii bancare să devină din ce în ce mai rapide, mai ergonomice şi mai interactive.

Nu e departe ziua când, cum se întâmplă deja în ţări dezvoltate precum SUA sau Marea Britanie, nici nu va mai trebuie să ne deplasăm la bancă pentru a lua un credit.

Totul se va putea face online, inclusiv depunerea de către client a documentaţiei solicitate de bancă în vederea evaluării profilului de risc.

Au apărut deja aplicaţii de gestionare a conturilor bancare personale prin intermediul telefoanelor mobile inteligente. Comerţul online, cu plata direct prin internet, este deja aproape o banalitate, inclusiv în România.

Concluzia ar fi că nu suntem sclavii băncilor, ci plătim băncile pentru ca ele să ne presteze servicii extrem de importante, care ne uşurează viaţa.

Disfuncţionalităţile din sistemul bancar pot fi corectate, iar băncile vor fi obligate să se adapteze exigenţelor unei clientele din ce în ce mai pretenţioase şi cu tot mai multă cultură şi expertiză financiară.

Însă fără bănci nu există nici intermediere financiară şi nici economie. Pentru că banii, despre care se spune că reprezintă sângele economiei, trebuie să circule.

de Ionuţ Bălan