„România este bancarizată numai în proporție de 60%. Din punctul meu de vedere, este nevoie de creșterea capitalizării atât a gospodăriilor, cât și a firmelor din România. Dacă privesc spre sectorul bancar, acesta are resursele să sprijine crearea de valoare în țara noastră și capitalizarea acesteia spre sustenabilitate pe termen mediu și lung. Însă contează imens stabilitatea și predictibilitatea mediului. Într-un mediu în continuă schimbare, încrederea acționarilor este cheie, mai ales când țara noastră se află într-o competiție globală pentru resurse de dezvoltare”, a declarat președintele BCR.
„România a căpătat reputația de a lucra preponderent cu o tehnologie medie la un preț competitiv, economie de tip sub-antreprenorial faţă de firme și companii străine – componenta manufacturieră și de asamblare este mult mai importantă decât cea de cercetare-inovare. Repercusiunile sunt serioase pe termen mediu: miza pe salariile mici și pe România ca locație manufacturieră ieftină pentru exporturi nu ne va duce nicăieri. Marele pariu este ca desenul după care se face asamblarea să se realizeze în România.
Sergiu Manea, preşedintele celei mai mari bănci din România, consideră că ţara noastră nu are nevoie de un «război cu băncile», ci de o dezbatere sănătoasă despre cum putem construi bunăstarea viitoare printr-un sistem de piaţă guvernat de echilibru legislativ, reguli clare și încredere. „Drumul către prosperitate nu poate fi construit vreodată pe încălcarea principiilor constituționale, pe ignoranţă economică și nici pe un fals pretext al protecției sociale nediscriminate”, a precizat Manea pentru Q Magazine.
Abordările din ultima perioadă ignoră urgența de a direcționa capitalizările bancare și alte resurse financiare locale în economia reală, ca să aducă acea prosperitate la care visăm cu toții. Radicalizarea acestor inițiative legislative înlocuiește arhitectura prosperității (stabilitate, sustenabilitate, echitabilitate) cu arhitectura șubredă a retorsiunii. În aceste condiții, restrângerea pieței creditului devine inevitabilă din cauza unor riscuri materiale concrete pentru fondurile deponenților și ale acționarilor.