Paul Handro, Director Zonal Retail, BCR

Prețurile odată crescute nu se vor întoarce la valorile mai scăzute din trecut, doar dacă omenirea va veni într-un timp foarte scurt cu un plus fantastic de productivitate în tot ceea ce face, ceea ce este puţin probabil. Astfel, distincția dintre valoarea nominală şi cea reală a banilor noștri devine esențială.

Până de curând în discuțiile pe care le aveam cu clienţii, obișnuiam să denumesc (în treacăt) inflația inamicul nevăzut. Ca să fac analogia cu medicina, vedeam inflația ca un fel de hepatita C, pe care o ai în organism, poți trăi cu această boală, dar te erodează pe interior dacă nu o tratezi, iar ulterior creează disfuncționalități mult mai mari. În ultimii ani, inclusiv în Romania, inflația a înregistrat valori suportabile, sub 3,5% şi trebuie să recunoaștem că nu prea ne-am simțit deranjați, chiar dacă a erodat câte puţin din valoarea reală a economiilor noastre.

În schimb, iată că în ultima perioadă inflația a început să-şi arate colții din ce în ce mai puternic şi ar trebui să luăm în considerare acest aspect.

De aici derivă şi întrebarea: ce dorim de la economiile noastre? Să îşi păstreze valoarea nominală, să fie conectate la valoarea reală, sau să avem şi ceva profit de a lungul timpului?

Este evident că fiecare dintre noi vrem mai mult de la banii noștri, dar acest lucru vine la pachet şi cu câteva elemente care ne scot din starea de confort şi cu care, cel mai probabil, trebuie să începem să ne familiarizăm.

Primul pas constă în a învăța să facem distincția între valoarea nominală a banilor şi cea reală. Să înțelegem că valoarea reală a banilor este dată de puterea lor de cumpărare. Ori puterea de cumpărare a banilor este afectată de inflație.

Cu alte cuvinte, valoarea nominală este ceea ce scrie pe bancnotă sau în extrasul de cont, în timp ce valoarea reală a banilor trebuie să o determinăm prin scăderea din valoarea nominală a devalorizării datorate inflației. Da, un element esențial de educație financiară pe care nu trebuie să-l scăpăm din vedere.

Al doilea element, pe care trebuie să-l luăm în calcul, este legat de informarea cu privire la perspectivele inflaționiste, la care se așteaptă cei care dețin calitatea de creatori de monedă, adică băncile centrale. Principalul instrument de comunicare al autorităților monetare cu publicul (în România) fiind  Rapoartele asupra inflației, pe care le putem accesa foarte simplu de pe pagina oficială a BNR.

Ținta de inflație a BNR este de 2,5% cu un interval de variație de +/- 1pp,  în schimb, în decembrie 2021, inflaţia a ajuns la 8,19%, cu așteptarea ca vârful de 8,6 % sa fie atins în trimestrul II din 2022. Presiunea cea mai mare asupra creșterii prețurilor venind dinspre componenta produselor energetice. Bineînțeles că cifrele fac parte dintr-o prognoză care, la rândul său, are limitări, datorate în primul rând incertitudinilor care nu pot fi cuprinse în totalitate într-un model statistic.

În plus, pentru că trăim o eră a globalizării şi a integrării financiare, este necesar să evaluăm şi tendințele inflaționiste care vin din exterior (exogene), adică ce fac dolarul dar şi moneda unică euro, guvernate de FED (Banca Rezervelor Federale din USA) şi BCE (Banca Centrală Europeană).

Astfel, dintre băncile centrale mari ale lumii, primul semnal a fost dat de cea mai puternică bancă centrală din lume, FED, care în august 2020, şi-a schimbat cadrul cu privire la ținta de inflație de la sub 2%, la o inflație medie pe termen lung de 2%, nespecificând foarte clar ce perioadă de timp va lua în calcul. Suplimentar, dacă până de curând guvernatorul FED considera că inflația este tranzitorie, începând cu luna decembrie 2021 a schimbat retorica, acceptând ca este momentul să retragă cuvântul „tranzitoriu” din comunicarea cu publicul, ținând cont că în cea mai mare economie a lumii s-a ajuns la o inflație de 7% (decembrie 2021).

De cealaltă parte a oceanului, în Europa, ECB nu şi-a modificat ținta de inflație care rămâne în continuare sub 2%, cu toate că de la înființarea monedei unice se consemnează cea mai mare inflație, de 5%. Presiunea prețului energiei (gaze şi electricitate), dar şi a petrolului a fost mai mare ca niciodată (comparabil cu cea din anii 70, când am avut de a face cu criza petrolului). Întrebarea evidentă care se naște acum este: care sunt efectele de runda a doua ale acestor presiuni cu care se va confrunta zona Euro? Adică, cât de consistent va fi transferul costului cu energia şi petrolul în prețul bunurilor, serviciilor şi salariilor, care generează presiuni suplimentare de creștere a inflației. Greu de apreciat cu exactitate în momentul de faţă, dar cu siguranţă nu va fi un efect cu miză nulă.

În concluzie, puterea de cumpărare a banilor noștri (economii şi ceea ce câștigăm lunar) este mult pusă la încercare în această perioadă şi, probabil, în perioada următoare. Prețurile odată crescute nu se vor întoarce la valorile mai scăzute din trecut, doar dacă omenirea va veni cu un plus fantastic de productivitate în tot ceea ce face, într-un timp foarte scurt, ceea ce este puţin probabil.

Ca atare, trebuie să ne gândim ce facem cu banii strânși până acum şi  cu cei pe care îi vom strânge. Dacă ne cantonăm în a păstra doar valoarea nominală, în termeni reali vom pierde, iar prosperitatea noastră pe termen lung ne va fi amenințată.

Astfel, într-un context economic caracterizat de presiuni inflaționiste cu tendințe de persistență, la pachet cu rate ale dobânzilor reale negative şi, pe deasupra, cu o presiune obligatorie asupra costurilor dată de necesitatea decarbonizării economiilor, soluția menținerii sau creșterii valorii acumulărilor noastre este să ne punem proprii bani la treabă, prin investirea lor pe termen lung în economia reală.

Acest lucru îl putem face fie prin investiții în propriile afaceri, fie în afacerile altora, prin intermediul pieței de capital. În schimb, este evident că aceste decizii nu sunt simple, implică riscuri suplimentare şi efort de documentare, dar pentru prosperitatea noastră financiară trebuie luate.

Să avem o săptămână excelentă!

* Acest material are caracter pur informativ si NU reprezintă o recomandare. Autorul își asumă întreaga responsabilitate pentru ideile exprimate în articol.