Veștile bune vin de la Mioveni. Bravo, Dacia!
Mă bucur să pot aplauda o știre în spatele căreia se află, sunt convinsă, un efort uriaș: Dacia a reluat complet activitatea de producție începând de luni, 4 mai. Este doza de optimism de care cu toții aveam nevoie din partea companiei ce produce nu mai puțin de 3% din PIB și cea care contribuie pe orizontală la aproximativ 230.000 de locuri de muncă din industria auto. Vestea bună e completată de Ford, care a anunțat în același timp reluarea graduală a producției la Craiova, al doilea mare sit industrial auto din România.
Mă bucur să pot aplauda o știre în spatele căreia se află, sunt convinsă, un efort uriaș: Dacia a reluat complet activitatea de producție începând de luni, 4 mai. Este doza de optimism de care cu toții aveam nevoie din partea companiei ce produce nu mai puțin de 3% din PIB și cea care contribuie pe orizontală la aproximativ 230.000 de locuri de muncă din industria auto. Vestea bună e completată de Ford, care a anunțat în același timp reluarea graduală a producției la Craiova, al doilea mare sit industrial auto din România.
Am avut privilegiul să pot vizita îndeaproape platforma de la Mioveni, în urmă cu câteva luni, când COVID-19 era, poate, doar scenariul unui film hollywoodian apocaliptic.
Deși călătoresc destul de mult în țară, pot spune că m-am simțit atunci extrem de emoționată: era pentru prima oară când vedeam cu adevărat uzina Dacia – Renault, unul dintre cei mai importanți clienți ai BCR.
Mai fusesem de foarte multe ori la Mioveni, dar niciodată nu avusesem șansa să petrec câteva ore în uzină. Îmi aminteam multe despre Dacia 1300, “cea de odinioară “ care se plimba cu “soț sau fără soț” duminica, pe arterele goale ale Bucureștiului. Și eram la curent cu succesul pe care l-a cunoscut acest brand, în special după 2004.
Dar nu știam nimic despre oamenii care făceau posibil acest succes. Oamenii care reușesc să scoată zilnic pe poarta fabricii 1.400 de mașini, care produc 45 de motoare și peste 50 de caroserii pe oră. Nu știam nimic despre marele proiect de automatizare a liniilor de producție și nici despre roboții imenși care determină întreg fluxul tehnologic să funcționeze precum acele unui ceasornic. Roboți al căror software a fost dezvoltat tot de români.
Am fost cuprinsă brusc de un amestec de sentimente, care mai de care mai puternice. De emoție, mândrie, nostalgie. Nostalgie pentru că, în timpul Facultății de Automatică, am învățat, alături de colegii mei, cum să dăm viață unor roboți la cursurile de automatizări. La începutul anilor ’90, acest lucru se făcea prin coduri mașină ale limbajelor de asamblare 8080. Deplasările brațelor prindeau viață însă doar în imaginația noastră, deoarece nu exista, pe atunci, în România posibilitatea să proiectezi live un astfel de ansamblu.
Mândrie pentru că, după câteva ore în care simți la intensitate maximă pulsul uzinei, realizezi că, în România, la peste 50 de ani de la prima mașină ieșită pe poarta uzinei, cel mai mare exportator din Romania este ținut la foc continuu de români!
Iar emoția... Venisem cu ea, dar, odată trecută prin fluxul de la Mioveni, se transformase în doza mea de energie. Energia lui “eu cred”.
Poate că Dacia nu va ajunge să producă imediat câte 1.400 de mașini pe zi, așa cum se întâmpla anul trecut, dar vestea de azi mi-a întărit încrederea că vom reuși să trecem împreună peste aceste momente. Alături de Dacia și Groupe Renault, și noi suntem gata să punem umărul la repornirea economiei.
Comunicatul oficial al Dacia, aici.
Dana Dima (Demetrian), vicepreședinte Retail & Private Banking, BCR